„În jur de 50% din voturi orice primar de comună le poate obţine numai prin modul lui de comportament, prin felul în care se poartă faţă de oameni” – interviu cu Marin Scurtu, primarul comunei Optaşi-Măgura

Pe valea râului Vedea, între Slatina (la 32 de km.) şi Piteşti (la 36 de km.), comuna Optaşi-Măgura ocupă o suprafaţă de 2.900 ha şi este alcătuită din satele Optaşi, Jugaru şi Zăvoi, plus cătunul Paris, peste Vedea, unde locuiesc circa 100 de persoane. Când comuna forma, până în 2004, o singură unitate administrativă împreună cu actuala Sârbi-Măgura, suprafaţa totală era de 74 de km pătraţi. Satul Optaşi apare într-un document (nedatat precis) din timpul lui Constantin Brâncoveanu. Comuna este străbătută de la nord la sud de drumul judeţean ce face legătura cu comuna Tătuleşti, la nord, şi Sârbi-Măgura în sud. Alţi vecini sunt: Scorniceşti la vest, Coloneşti şi judeţul Argeş la est. Populaţia comunei, înregistrată la recensământul din 2011, este de 1247 locuitori. Din anul 2000, primar în comuna Optaşi-Măgura este Marin Scurtu, născut la 11 mai 1965. A candidat ca independent, după care s-a înscris la PSD. A absolvit şcoala generală din comuna natală, studiile medii, la un liceu din Piteşti, apoi dreptul la Târgu Jiu. Este extrem de familiarizat cu problemele administrative ale comunei, căci din mai 1988 şi până în 2000, când a fost ales pentru prima oară primar, a lucrat în cadrul Primăriei ca secretar. Consiliul Local rezultat din alegerile din 2016 este alcătuit din 9 consilieri, dintre care 8 sunt de la PSD şi numai 1 de la PNL. Viceprimar este Viorel Alexandru.

0
234

–          Alegându-vă din nou în 2016, de bună seamă că locuitorii din Optaşi-Măgura nu s-au plictisit de dvs. Cum aţi reuşit să le menţineţi interesul?

–          Să ştiţi că nici măcar nu am avut un plan de campanie, nu m-am afişat în faţa oamenilor cu cine ştie ce proiecte, m-am bazat pe încrederea lor. Într-o localitate rurală, un primar trebuie ca, în primul rând, să-şi câştige respectul cetăţenilor. Şi poate face asta nu prin vorbe, promisiuni şi angajamente solemne, ci prin faptele lui concrete, pe care nu el trebuie să le scoată în evidenţă, ci oamenii trebuie să le vadă mai întâi. Nu-mi stă în fire să mă laud, prefer să-i las pe oameni să observe şi să facă ei cuvenitele judecăţi de valoare.

–          Totuşi, nu se poate să nu trecem în revistă câteva dintre realizările dvs. ca primar. Aveţi în spate patru mandate de primar şi încă un an din al cincilea. Bănuiesc că nu aţi stat degeaba în tot acest timp.

–          Ei bine, dacă ţineţi neapărat, pot să vă spun câte ceva, dar să nu vă aşteptaţi la mari realizări. Aproape tot ce am făcut, am făcut cu bani de la bugetul local şi din alocările de la Consiliul Judeţean. Din primele momente ale activităţii mele ca primar, am vrut ca în primul rând copiii de la şcoală să dispună de condiţii bune. Astfel, după ce în 2002 am introdus apa curentă în şcoală, în perioada 2007-2011 am prins şcoala într-un amplu program de reabilitare, cu fonduri de la Ministerul Învăţământului şi de la bugetul local. Atunci am dotat şcoala cu centrală termică, am schimbat tâmplăria, mobilierul, gresia, parchetul, am zugrăvit-o interior şi exterior şi i-am adus şi alte îmbunătăţiri, totul pentru ca educaţia şi instrucţia copiilor noştri să se facă în cele mai bune condiţii. În cătunul Paris, cam izolat de restul comunei, am introdus alimentarea cu apă şi am asfaltat o parte din uliţele satului, lungimea totală a acestora fiind de 3,5 km. Legătura cu cele 50 de gospodării din Paris se face printr-un podeţ din ciment, cu o singură bandă de circulaţie, iar pentru prevenirea inundaţiilor, cătunul fiind străbătut de râul Vedea, am întărit malurile acestuia. Pentru tinerii din comună am amenajat un teren cu gazon sintetic, unde ei pot intra gratuit să joace fotbal, handbal, tenis etc. şi să nu se mai împiedice de muşuroaie pe izlazul comunal. Până să aibă acest teren la dispoziţie, numai pe izlaz mai puteau juca fotbal. Am mai reabilitat căminul cultural, am asfaltat drumuri, pe altele le-am pietruit, am forat o fântână în deal…

–          Nu aveţi reţea de apă?

–          Am avut un proiect aprobat pentru introducerea reţelei de apă, a şi început implementarea lui, s-a şi finalizat, numai că puţini oameni au nevoie să se aboneze la reţeaua centralizată. Cei mai mulţi şi-au săpat fântâni individuale, au hidrofoare, cam 35% dintre gospodării sunt independente de reţeaua de apă. Apoi, pentru băut sunt două fântâni săpate la mare adâncime, cu apă foarte bună.

–          Dar reţea de canalizare?

–          Am făcut un studiu de fezabilitate, a venit şi o firmă să studieze terenul şi a decis că o asemenea investiţie nu va fi rentabilă din cauză că numai 60% dintre gospodării se pot racorda direct. Celelalte gospodării, fiind situate pe terenuri înalte, trebuie să-şi construiască fose din care să pompeze în reţeaua de canalizare. Am discutat cu oamenii şi mi-au zis că n-au bani să-şi construiască asemenea fose, aşa că s-a renunţat la proiect.

–          Chiar aşa, să nu accesaţi nimic din banii europeni?

–          Am reuşit ceva, respectiv proiectul de asfaltare a drumului comunal, în lungime de 4,5 km, ce face legătura cu drumul naţional. Şi am mai construit brutăria, în cadrul proiectului „Parteneriat multiregional pentru crearea de structuri ale economiei sociale în industria panificaţiei şi a produselor de patiserie” şi care se află în subordinea Consiliului Local. Drept să vă spun, nici eu nu am prea insistat, nu-mi place să mă milogesc pe la puternicii zilei. Eu doar le spun de ce am nevoie şi dacă îmi dau bani, bine, dacă nu, încerc să mă descurc cu banii de la bugetul local. Şi apoi, să vă spun următoarea poveste cu banii europeni. Am mai avut o tentativă în acest sens. Concret, am chemat o firmă de proiectare şi aceasta mi-a spus că numai dosarul cu documentaţia mă costă 1,6 miliarde de lei vechi. Bine, am zis, voi plăti, dar care sunt şansele ca proiectul să treacă? Foarte puţine, mi-au răspuns. Populaţia din comună fiind foarte mică, sunt şanse minime ca proiectul să întrunească punctajul necesar. Păi, în situaţia asta, de ce să mai dau nişte bani în vânt? Pentru nişte proiecte de care nu sunt sigur că sunt eligibile?

–          Cu asemenea realizări „mărunte”, cum le ziceţi dvs., aţi reuşit să ieşiţi biruitor din atâtea campanii electorale. Ce aveţi în plan pentru acest mandat, al cincilea?

–          Să ştiţi că în jur de 50% din voturi orice primar de comună le poate obţine numai prin modul lui de comportament, prin felul în care se poartă faţă de oameni. E mare lucru să ştii să te porţi frumos cu oamenii şi să fii alături de ei când au nevoie. Foarte mulţi primari pierd prin aroganţă. Oamenii au înţeles că nu sunt bani şi nu-mi cer să fac ceva peste puterile bugetului. Totuşi, nu voi pleca din această Primărie până nu-mi voi împlini mai vechiul vis de a lăsa în urma mea un sediu nou de Primărie. Sper să mi-l împlinesc în acest mandat, căci proiectul, în valoare de peste 555.000 RON, este aprobat şi se află în fază de licitare.

–          Când este Ziua Comunei?

–          Pe 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică. Anul acesta va avea loc a X-a ediţie, fiind vorba, de fapt, de sărbătoarea „Fiii Satului”. Am numit-o aşa căci am vrut să fie un prilej de întâlnire a tuturor celor plecaţi prin lume, sărbătoarea să fie aşa ca o chemare la revederea locurilor natale a celor pe care viaţa i-a îndepărtat, dar nu le-a smuls rădăcinile. Este totodată ziua când ne cinstim personalităţile comunei şi-i premiem pe cei mai în vârstă. De asemenea, este ziua când toţi se bucură şi petrec în compania unor cunoscuţi interpreţi de muzică populară, dar şi a unor ansambluri folclorice de copii care ne demonstrează de fiecare dată că merg pe urma celor consacraţi. Îmi face o deosebită plăcere să vă spun că în comuna noastră funcţionează Ansamblul „Muguraşii”, instruit de Marin Scarlat. Sub îndrumarea măiastră a acestui fost dansator profesionist de la „Plaiurile Oltului”, au răsărit aceşti „muguraşi” care ne duc faima comunei peste tot pe unde participă la festivalurile şi concursurile organizate prin ţară. Da, ne preocupă în mod deosebit fenomenul cultural şi căutăm să-i apropiem în special pe copii de acest fenomen. Aşa îi învăţăm de mici să respecte şi să aprecieze cultura şi arta populară românească, să păstreze şi să ducă mai departe tradiţiile şi valorile poporului nostru. Anul trecut, când am sărbătorit Ziua Comunei, maestrul Ion Creţeanu, directorul Ansamblului Profesionist „Doina Oltului”, a venit împreună cu un invitat de seamă, d-l Constantin Lupeanu, fost ambasador al României în China şi actualul director al Institutului Cultural Român din Beijing. Domnia sa a fost foarte impresionat de prestaţia „muguraşilor” noştri şi a promis că se gândeşte să-i invite, împreună cu alte formaţii din zonă, la un turneu prin marea ţară asiatică.

–          Vă mulţumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here