„Codrul nu mai este frate cu românul” – interviu cu Ion Adrian Stanciu, primarul comunei Morunglav

Situată în partea de nord-vest a judeţului, la 35 de km de Slatina, comuna Morunglav ocupă o suprafaţă de 62 km pătraţi. Teritoriul comunei este udat de râul Olteţ şi de pârâul Bârlui. Este formată din satele Morunglav, Bărăşti, Ghioşani, Moruneşti şi Poiana Mare. Delimitată la nord de judeţul Vâlcea, celelalte vecinătăţi sunt date, la est, de comunele Cârlogani, Pleşoiu şi Găneasa, la sud fiind comuna Bobiceşti, iar la vest, Oboga şi Iancu Jianu. La 20 iunie 1489 este menţionat satul „Morînglavi”, Vlad Călugărul întărind satul lui Milco stolnic. La 13 ianuarie 1587, Mihnea Turcitul întăreşte mai multora „moşie la Ghiuşani”. Populaţia comunei, în 1973, era de 3.878 de locuitori. Recensământul din 2011 a înregistrat 2.545 de locuitori. Alegerile din iunie 2016 au consfinţit la conducerea comunei un Consiliu Local în următoarea structură politică: 5 consilieri de la PSD, 4 de la PNL, 1 de la ALDE şi 1 de la PMP. Primar, din partea PSD, a fost ales Ion Adrian Stanciu, la primul mandat. Născut la data de 15 martie 1971, viitorul primar a absolvit Liceul Silvic Râmnicu Vâlcea, câştigându-şi profesia de silvicultor. A lucrat în domeniu mai mulţi ani, în cadrul Ocolului Silvic Balş. Şi-a făcut ucenicia în administraţie, funcţionând ca viceprimar în mandatul 2012-2016, când primar era Alexandru Niţă, care nu a mai candidat în 2016, pentru a-l sprijini în campanie pe Ion Adrian Stanciu. În urma unor dezbateri furtunoase, la început PSD neavând majoritate, Consiliul Local a ales viceprimarul în persoana social-democratului Marinel Diaconescu.

0
79

–          O întrebare de încălzire, d-le primar. Ca om al pădurii, prin profesia dvs de bază, ce părere aveţi: mai este codrul frate cu românul, în zilele noastre?

–          Vă gândiţi probabil şi la faptul că suntem o comună cu multă pădure. Din cele 6210 ha cât reprezintă suprafaţa totală a comunei, mai bine de jumătate, adică 3688 ha, este acoperită cu păduri, în special stejar. Din acest punct de vedere, aş putea să spun că suntem privilegiaţi dacă nu aş vedea cum zilnic dinţii de oţel al fierăstraielor muşcă tot mai lacome din carnea pădurii. Nu, d-le profesor, codrul nu mai este frate cu românul, din moment ce abia mai respiră sub asaltul permanent al drujbelor, a rupt legătura de frăţietate şi-i lasă pe români la cheremul unor stihii precum inundaţii, alunecări de teren, secete prelungite etc. Scutul protector al pădurii a fost făcut ţăndări de lăcomia unora sau nepăsarea altora care ar fi putut să intervină. Şi acum ar putea, nici acum nu e prea târziu, dar nu se doreşte nicio intervenţie în ajutorul codrului secular românesc. Prădători din lumea largă s-au aliniat pe liziera unor interese oculte şi caută să-l radă de pe faţa pământului. Iar noi, ca autoritate locală, suntem legaţi la mâini. Până nu sunt elaborate legi clare şi ferme, nu putem decât să asistăm neputincioşi la masacrul pădurii, programat şi concertat de interese străine neamului românesc.

–          Chiar dacă aţi fost numai viceprimar în mandatul anterior, realizările de atunci vi se datorează şi dvs. Ne puteţi enumera câteva?

–          Ca viceprimar, am răspuns direct, printre altele, şi de infrastructura rutieră. În acest sens, am asfaltat 3,4 km de drumuri comunale, iar la insistenţele noastre s-au asfaltat şi aproape 2 km de drum judeţean. În vara lui 2016, în primele luni de când am fost ales primar, am mai asfaltat încă 3,5 km de drumuri comunale. Am mai realizat decolmatarea pârâului Bârlui pe o lungime de 4,5 km, ceea ce a însemnat eliminarea pericolului de inundaţii în satele Bărăşti şi Moruneşti. Tot pe Bârlui am realizat şi un pod care a deblocat cursul apei. Într-o altă ordine de priorităţi, am construit o grădiniţă nouă, cu două grupe de copii, cu toate utilităţile necesare, inclusiv centrală termică. Totodată, am asigurat buna funcţionare a şcolii, a dispensarului şi farmaciei, iar în perspectiva înfiinţării unei echipe de fotbal am amenajat un teren de sport adecvat, pe care, deocamdată, joacă tinerii din comună. Acest teren l-am realizat printr-un GAL, acum suntem într-un alt GAL şi vor urmări realizarea altor proiecte specifice statutului de funcţionare al acestuia.

–          Faptul că aţi fost ales, desigur că se datorează programului pe care l-aţi promovat în faţa alegătorilor. Care sunt principalele linii de forţă ale acestuia?

–          De la bun început menţionez că tot ce vom face de acum încolo vom face în baza Planului Urbanistic General, pe care l-am definitivat în 2016. Pentru introducerea reţelei de apă potabilă am realizat şi depus un proiect în acest sens la Ministerul Dezvoltării. După ce vom primi finanţarea necesară, vom demara imediat lucrările, reţeaua de apă urmând să se întindă în toate satele comunei. Avem în vedere, totodată, şi începerea lucrărilor la reţeaua de canalizare şi tot cu bani de la Guvern, căci accesarea fondurilor europene, pentru o astfel de investiţie de mari proporţii, este pentru noi un vis prea îndepărtat, din cauză că suntem o comună mică. În ce priveşte infrastructura rutieră, avem un proiect pentru asfaltarea a 8,2 km, depus tot la Ministerul Dezvoltării. Un alt proiect, pentru asfaltarea a 4,5 km, este depus la AFIR. Odată cu implementarea acestor două proiecte, se va finaliza asfaltarea întregii infrastructuri rutiere din comuna Morunglav. Pe fiecare drum comunal şi pe fiecare uliţă laterală se va circula, aşadar, în condiţii de asfalt. Peste toate acestea, consemnăm podul de peste Olteţ, construit împreună cu Primăria Oboga şi care face legătura cu Iancu Jianu. Până acum, dacă voiam să ajungem la Iancu Jianu trebuia să facem un ocol de vreo 30-40 de km, prin Balş. Am început construcţia acestui pod în 2016, un pod solid, lat de 7 metri, cu două benzi de circulaţie, foarte aşteptat de comunităţile din zonă.

–          Despre şcoala şi cultura din comuna dvs ce ne puteţi spune?

–          Şcoala va reprezenta, de asemenea, una dintre preocupările noastre cardinale. În prezent, mai avem două şcoli, ambele în satul Morunglav, una cu clasele de V-VIII şi alta cu clasele de I-IV, aceasta din urmă fiind construită cu bani de la Banca Mondială. Am mai avea încă 4 şcoli, în fiecare din celelalte 4 sate ale comunei, dar, din lipsă de copii, acestea nu mai funcţionează şi tot învăţământul din comună a fost comasat la cele două şcoli din satul Morunglav. Bineînţeles, copiii sunt aduşi aici cu microbuzul şcolar. Cei mai mici copii sunt incluşi la grădiniţele din satele Morunglav, Moruneşti şi Bărăşti. Cea din Morunglav, aşa cum v-am spus, este nouă, situată lângă şcoala gimnazială, cu aproape 50 de copii. Avem în plan să modernizăm şi şcoala gimnazială, să o aducem şi pe aceasta la statutul unei şcoli cu adevărat moderne, cu cabinet medical, apă curentă, centrală termică proprie şi mobilier nou. Printr-un proiect în valoare de 10 miliarde de lei vechi, depus la Compania Naţională de Investiţii, căminul cultural urmează să fie modernizat şi el, aici urmând să-şi desfăşoare activitatea biblioteca comunală şi Ansamblul „Olteţul”, format din copii extrem de talentaţi care, anul trecut, participând la un concurs de dansuri populare la Modena, în Italia, ne-au adus Premiul I. În acest an, în perioada 3-8 mai, am participat la a treia ediţie a Festivalului Folcloric „Astra” din Mereni, Republica Moldova, ocazie cu care ansamblul nostru a susţinut recitaluri extraordinare şi am vizitat obiective cultural-istorice din Chişinău.

–          Comuna Morunglav este amplasată într-o zonă intens împădurită şi dacă este adevărat că odinioară codrul a fost frate cu românul, oferindu-i hrană şi adăpost, înseamnă că urmele de locuire sunt foarte vechi pe aceste meleaguri…

–          Pe 20 iunie 2017, comuna noastră împlineşte 528 de ani de la prima atestare documentară, dar asta nu înseamnă că nu a existat şi înainte de această dată. Ca să nu coborâm tocmai în preistorie, pe teritoriul de azi al comunei noastre descoperirile arheologice atestă în mod clar prezenţa geto-dacilor. Dar nu numai descoperirile arheologice atestă existenţa neîntreruptă, din vremuri imemoriale, a unor locuitori, dar şi unele obiceiuri care s-au păstrat peste această prăpastie foarte adâncă a timpului. De pildă, la noi se mai practică încă un obicei mai vechi chiar şi decât Steaua sau Pluguşorul. Este vorba de „Vasilca”, un obicei de iarnă, din ziua Sfântului Vasile, dar nu de aici îi vine numele, ci de la un străvechi zeu al pădurii, pe nume Siva, prezent în panteonul geto-dacic. Actualul nume al obiceiului s-a impus prin derivare, ca rezultat al unei combinări între cele două nume, Siva şi Vasile, confirmându-se încă o dată că etnogeneza românească şi încreştinarea românilor sunt două procese care au început aproape concomitent şi au evoluat împreună.

–          Apropo, de unde vine numele comunei?

–          Nu există o unanimitate de vederi în această privinţă. Cert este că numele localităţii a fost luat de boierii care au fost împroprietăriţi pe aici. Un document din 1551 emis de Mircea Ciobanul vorbeşte despre „boierii Morînglavi”, numele localităţii confundându-se aşadar cu al acestor boieri. Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre aceştia, vă recomand să citiţi în revista „Memoria Oltului”, numărul din mai 2012, un articol foarte documentat, scris de Ion D. Tâlvănoiu.

–          Vă mulţumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here